De ce zâmbesc când tu suferi ?
De ce e atât de dulce durerea ta ?
Această apă, râu involburat, îmi spală păcatele. Fă-mă să uit toate mângaierile pasionale. Fă-mă să-ţi uit atingerea zglobie şi privirea senină. Fă-mă liberă, atât de liberă cum e pescăruşul când se inalţă în zbor, atât de liberă cum se aventurează delfinul în ocean…
Şi apoi, mă întreb dacă asta este ceea ce vreau ?! Vreau să fiu liberă! Să zbor printre vise şi să înot printre dorinţe. Da, vreau … Dar vreau cu tine să visez. Nu înţelegi ?
Eu îmi doream numai să ne jucăm de-a iubiţii şi am fost capturaţi in propriul joc. Vroiam să ne jucăm de-a copiii şi am devenit mult prea imaturi. E vina ta… sau poate şi a mea.
De ce mă laşi să mă pierd în tine? De ce îţi place atât de mult cu mine?
Recunoaşte că te exaltează mângâierea mea, recunoaşte că pentru o secundă îţi revine în minte zâmbetul meu şi acum şi imediat şi după aceea. Confirmă că tu, spre deosebire de mine, ai puterea să recunoşti şi fă-o! Recunoaşte că atunci când închizi ochii, simţi firava şi nevinovata mea atingere, recunoaşte că acum citeşti şi eşti convins cu desăvârşire că despre tine vorbesc.
Şi totuşi de ce? De ce am întrebări la care din orgoliu nu vreau să le răspund, când răspunsul e atât de simplu, eu îl ştiu, îl ştii şi tu!
Draga Ramona,
RăspundețiȘtergeredaca citesti asta, e pentru ca mi-am adunat curajul ca sa-ti raspund ... deci bravo mie. Nu ma cunosti prea bine si din acest motiv ezit sa raspund direct si franc cuvintelor tale.
Nu e o modalitate usoara de a spune asta; ... am cunoscut pe cineva; s-a intamplat asa, pur si simplu. Nu urmaream sa ma incurc cu nimeni, dar fara sa stiu la ce sa ma asteapt, o vorba a dus la alta, dintr-o intalnrie s-au facut doua ... si tot asa pana cand urmatorul lucru pe care-l stiu e ca vroiam sa imi petrec zile, chiar si ani, prins in mijlocul unei asemenea conversatii. Ma face sa zambesc prin pofta ei de viata; ma duce spre locuri pe care inca nu le-am cunoscut; si cand se crede caine sau copil ezit sa-i spun cat e de nebuna, cat e de frumoasa. Persoana aceasta esti tu, Ramona. Asta e veste buna. Vestea rea, e ca nu stiu cum sa fiu cu tine. Si asta ma sperie al naibii; pentru ca daca nu sunt cu tine; am senzatia ca ne vom pierde pe acolo. E o lume mare si rea, in care oamenii au tendinta de a rata momentul; momentul care poate sa schimbe totul. Nu stiu ce se va intampla cu noi, si nu stiu de ce sa iti pui increderea intr-unul ca mine; dar ai bujoiri in obrajori; si talent la scris; asta trebuie sa merite ceva. Asa-i? Suna-ma. Al tau, Oscar.
PS: Nu scriu eu asa frumos, chiar daca as vrea; m-a ajutat Fox Mulder, acela care juca pe vremuri in “Dosarele X”. Dar e exact ceea ce simt; asa ca nu am reinventat roata, ci doar am ciolpit-o incat sa se potriveasca drumului si povestii noastre.
http://www.youtube.com/watch?v=K91e6wuZsFM&feature=related