vineri, 19 octombrie 2012

Floare a vieţii



Mi-am amintit să zâmbesc!
Sunt o fiinţă himerică. Mami îmi spunea că m-a conceput atunci când Soarele săruta Luna, iar iubirea lor estompa strigătele zeilor. Tati îmi spunea că m-a sculptat mânuind cu propria-i mână dalta fină a doleanţei. Dacă întreb vişinul din grădina bunicii, el îmi va spune că o vişină cu codiţa aurită a  căzut din coroana lui şi îngropată în pământul cenuşiu am răsărit precum o Clarkia de toamnă. Libelula... chiar şi ea îşi dă cu părerea şi afirmă, bătând din aripi, că m-am întrupat din licărirea unui râu.
Astăzi singura mea certitudine este că TRĂIESC şi încerc să o fac într-un mod frumos. Privesc în urma mea şi văd Soarele, Luna, dalta, vişinul, lacul şi atât de multe petale căzute pe podeaua viselor, adunate în două decenii, uscate şi presate între file de amintiri, dar şi atât de multe flori care încă emană parfumul dulce de viaţă şi pasiune. Deţin un trecut fără regrete şi un viitor pe care îl construiesc din lut de dorinţe.
Zâmbesc pentru că astăzi, temătoate pun mâna pe zar, apăs, deschid uşa cu numărul douăzeci şi păşesc. Privesc în urmă şi regăsesc doar zâmbet... şi iarăşi zâmbesc.
  Sunt floare a vietii şi sărut al morţii încarnat.

miercuri, 10 octombrie 2012

Şah Pervers




Cum e să-ţi fi păstrat
Din tot regatul tău de vis
Un ceas ?

Secunda din urmă şi secunda de-apoi
Se sărută în cânt de clopot,
Urlet de război.

Veacul va fi răpus
În turnul mănăstirii
După apus.

Dar ce-mi pasă mie ?!
Chip de lut, cu timpul mort
Şi mut.

Lângă mine răsuflă un ocean de viaţă;
Tot ce simt e-o lume stearpă,
Ştearsă.

Suntem piesele perfecte
Dintr-un joc de şah pervers,
Atroce univers...

Cununa morţilor învie
Şi-mi face cripta mireasă,
Norii par acum mortuară alifie,
Sicriele sunt parfumate
Cu poţiune de cireaşă.

Duhnim a morţi...
Prin mersul nostru sumbru
Oasele trosnesc;
În florile de crizanteme
Putregaiul şi viaţa înmuguresc.

Matrimonia vieţii
Îşi desfăşoară gala.
Premiera e în aplauze,
Iar suflete ascultă duioase
Simfonia sirenei acelei ambulanţe.

Azi mi se pare hazardic,
Ironic să mai fii îndrăgostit;
Viaţa... frumoasă, tânăra iubire
Apare ca o umbră ce de Soare-a amorţit
În divina lumină a comediei morţii.