Eu nu sunt un
ocean nesecat de iubire, nu sunt mare, râu, nici măcar un izvor. Eu sunt
iubirea în sine.
Eu nu îţi ofer
un suflet pe care să îl iubeşti, nu îţi ofer nici trup, nici cadru. Eu sunt
cadrul de iubire în sine.
Eu nu sunt eternă,
nu îmi este promis nici mileniul, nici secolul, nu deţin nici măcar deceniul.
Eu sunt secunda, clipa prezentă.
Eu sunt Soarele
şi tu eşti ziua. Eu îţi ofer căldura, tu îmi oferi iubirea. Eu îţi ofer destinderea,
tu îmi oferi cerul.
Tu vrei să fii
zi frumoasă ? Acceptă-mă pe cerul tău, acceptă căldura mea, iar eu te voi
lumina. Nu îţi promit orele, eu nu deţin timpul. Nu promit că îţi voi
colora bolta întreaga jumătate diurnă, nu îţi promit eternul pentru că nu îl
deţin. Eu îţi promit clipa prezentă care să te încânte. Iubeşte-mă şi te voi
iubi acum. Iubeşte-mă şi te îmbraţişez în raze. Eu te iubesc.
… apoi apar
norii. Nu întreba când. Nu întreba de ce. Nu eu i-am adus. Nu tu i-ai adus. Nu
îmi cere să mai rămân când amândoi ştim că timpul nostu s-a sfârşit. Nu mă
ruga, căci ai să mă sufoci. Prezenţa ta continuă asupra propriului sine îmi
anihilează existenţa. Mă deteriorezi pe mine ca astru (om, femeie). Mă simt
agasată psihic. Mă invadezi. Ajunge. Plec!
Norii se aştern
în urma mea. Cerul plânge lacrimi de cristal. Bălţi. Jeg de sentimente. Nu
trebuie să îţi pară rău. Nu trebuia să te aştepţi niciodata la mai mult.
Niciodată la mai puţin. Nu deţin timpul. Bucurăte de mine atât cât mă ai şi
onorează apoi venirea picurilor de ploaie, pentru că ei sunt singura dovadă a faptului că
eu am existat pentru tine cândva. Ploaia se va sfârşi. Dar eu voi fi acum
Soarele unei alte zile, iar cu tine, ziua de ieri, niciodată nu mă voi mai
reîntâlni.
Eu sunt Soarele
pe care trebuie să îl iubeşti, atât. De la distanţă şi niciodată să nu te
apropi mai mult, căci prea multă iubire ar putea să te ardă, iar ceea ce nu ştii nu te poate răni.
Eu nu deţin
timpul. Eu sunt Soarele, iubirea, pe care dacă o accepti savurează-i fiecare
clipă, şi nu lăsa nici o bucurie să se piardă în favoarea speranţei clipei
viitoare. Nu sunt atemporană. Sunt Soarele zilei de azi şi zilei de mâine, dar
tu ziua de azi iubeşte-mă, căci eu te iubesc, iar impreună am putea crea un azi
frumos al zilei de azi şi astfel într-un viitor mâine îmi voi aminti cu drag de ziua însorită de ieri.
