Când luna-mi șoptește anoste refrene,
patimi și vis glazurate-n epiderme
tresar la strigătul amar
al câinilor de pe un deal...
Și pietrele tac trufia voinței,
ochii-ți exprimă dorința neființei,
atingerea ta smulge pene
din aripi de înger căzute alene
sub luna ce-mi șoptește anoste refrene.
