Tinandu-ma de mana, ma porti pe carari neumblate. Aceasta odisee nu are destinatie. Un pod, o salvare, pare o competitie in care BALANTA e in suspans. Ma agat de tine si cadem impreuna, cadem intr-un dans cu imanenta sufleteasca, intr-un joc plin de patos.
Ajunsa-n eden, ma simt expusa oricarui gand obscur. Cu derelictiune ma supun, suntem aproape de sacrilegiu … mult prea aproape.
Constientul paraseste planul concupiscent. Mundanul pare atat de indepartat, suntem doar noi, noi si un zumzet in nestire. Nu banuiam vreodata ca decelatia tinde spre sorgintele simturilor. Ma aflu departe de ontic. Cand deschid ochii, intunericul naturii ma lumineaza. Plapandele-mi palme se lasa arse de trupul tau fierbinte.
Ravnind dupa mine, ravnind dupa tine, ne oprim din dezmat. Locul incipit, intorcandu-ne, suntem constienti ca nimic nu mai este cum a fost, dar nu ai curajul sa imi marturisesti, eu nu iti destainui. Lumina lumanarilor ne e calauza in a noastra calatorie. Si pentru ca totul decurge sub o umbra de divinitate, suntem acompaniati de sunet de chitara.
"De ce va destramati usor, va destramati voi vise pe poteci"
Niciun logos nu poate sa exprime suficient.
ce poze:D
RăspundețiȘtergere