Ne-am hrănit și rănit amorul și egoul;
Au dus lupte
inegale pe frontul inimilor noastre,
Sfârșindu-se
și sfârșindu-ne fără ca eroul
Să nu blameze,
plin de remușcări, spre astre.
Dar iată-ne
astăzi sărutându-ne sub lună
Și
întrebându-ne ce strălucește mai tare:
Stelele ce
încântate și în cântare ne cunună,
Sau buzele
noastre pline de-a fericirii culoare ?
Acolo unde
aerul cu apa se-ntâlnesc,
Tremură peștii
pe cer și păsările-n mare,
Valurile
zbuciumate peste suflet năvălesc;
Regele și
regina își încheie valsul la apus de Soare...
