miercuri, 17 august 2016

Renaştere non-abjectă



Pe marea agitată
Valurile şoptesc lin,
Iar dincolo de valuri licăresc lumini.

O insulă îndepărtată
Ne salută incisiv
Dar uitarea e gestul decisiv.

În sclipirea lunii
Se reflectă în mare
O stea căzătoare.

Sub cerul pur
Dansează nocturn
Peisajul nud.

Tinere şi zvăpăiate
Se prind în jocul ludic
Sufletele noastre.

Pe nisipul fin
Curg stropi de fericire
Din paharele prea pline.

Cu râsete zglobii
Cortul nostru,
Scorbură de nebunii.

Invităm pescăruşii
În dezinhibata mişcare
Curgând muzica-n difuzoare.

Atmosfera e “ceas”,
Vin n-a mai rămas,
Rostim cuvintele-n balans.

Scoicile se închid,
Se duc la culcare,
Timpul e târziu, pielea-mi miroase a sare.

Trupul nostru arde,
Dar motoarele s-au oprit,
Sub luceafărul descumpănit.
Bonne nuit !



Un comentariu:

  1. Eu, un simplu anonim,
    Ce vietuiesc in lumea asta intortocheata,
    Primesc aceste raze de lumini
    Pentru a acoperi, a sufletului pata...

    Ma simt onorat ca am citit aceste versuri, pe care le simt adevarate unde de vibratii inalte, trimise de catre autoarea lor, tuturor cititorilor!

    Multumesc din suflet si va sarut dulce pe suflet!
    Un anonim!

    RăspundețiȘtergere