Atunci doar când cerul de
stele se va-nvineți,
Atunci doar când noaptea cu ploi va-nmuguri,
Atunci îți voi permite să-mi spui răspicat
Că sunt a ta femeie și tu al meu bărbat.
Dar dacă noaptea-mi cântă cu luna de cristal
Și îngerii se-ascund în fum de amalgam
Te voi alunga spre un alt decor,
Să-ți îneci amăgirea într-un alt amor.
Să nu mă acuzi pe mine de risipă de vise!
Ceartă-te pe tine că accepți iubiri interzise,
Ce răsar în lumina unei capele
Unde porumbeii devin mirese.
Timpul e pedeapsa ce cântă avar
Al celui ce-a fost al vieții proprietar.
Dar eu nu-mi pierd averea de-a zâmbi
Ultimul cânt îmi prevestește tot ce tu nu știi.
Floare măiastră de sictir aleasă
Răsari în râu de sclipiri sub revărsări de amăgiri
Răsari precum Sakura pe-al iubirii hotar
Si umple de petale al amintirilor lane.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu