
Mă simt secătuita de orice resentiment, secătuita de ura și iubire. Brusc pun frâna, subit o mașina se oprește în faţa mea. Sunt acaparată de amintiri... dezamăgiri... iubiri... De ce îmi iei concentrarea? Îmi răpești sufletul, îl înflorești, îl încălzești, îl arzi, apoi cenușa o arunci în vânt și eu mă simt uitată, pierdută în depărtare, în văzduh, în colţul tău de suflet, unde numai o mica flacăra evocă imaginea mea, licărește în tine și îmi face lumină.
Unde ești divinitate ? Vino și mângăie-mi sufletul, ocrotește-mi ființa și învelește-mă în pene albe. Protejează-mă de el, protejează-mă de mine. Iubirea lui mă condamnă la iubire. Sunt constrânsă într-un univers plin de sentimente și eu le simt doar pe ale sale, eu simt amorul deplin pe care e gata să mi-l ofere... și atunci explică-mi și mie Doamne de ce e un păcat să iubești ?
“wherever you will do in life will be insignificant, but is very important that you do it, because nobody else will
and when someone comes into your life, a half of you says -you are not nearly ready- and the other half says -make to be yours forever-“
Nu-i păcat să iubeşti, cum nu-i păcat să te rogi; mă rog ca să iubeşti atât cât se poate iubi, (...) căci altfel e pacat.
RăspundețiȘtergere