Un fior ma trezește din visare. Te simn lângă mine. Simt cum mă privești simt cum atunci când sunt cu mâna mai aproape de tine, mă atingi gingaș. Îmi intorc privirea, dar scaunul e gol. Te simt și nu ești, cum este posibil ? Locul în care tu erai așezat, locul de unde mă dezmierdai din priviri, locul din care îmi rosteai atâtea nebunii... da acolo unde stăteam eu uneori, unde grijuliu și stăpân pe sufletul meu, vroiai să mă vezi lângă tine, locul meu care era ocupat de tine... locul meu a rămas pustiu.
Mă simt secătuita de orice resentiment, secătuita de ura și iubire. Brusc pun frâna, subit o mașina se oprește în faţa mea. Sunt acaparată de amintiri... dezamăgiri... iubiri... De ce îmi iei concentrarea? Îmi răpești sufletul, îl înflorești, îl încălzești, îl arzi, apoi cenușa o arunci în vânt și eu mă simt uitată, pierdută în depărtare, în văzduh, în colţul tău de suflet, unde numai o mica flacăra evocă imaginea mea, licărește în tine și îmi face lumină.
Unde ești divinitate ? Vino și mângăie-mi sufletul, ocrotește-mi ființa și învelește-mă în pene albe. Protejează-mă de el, protejează-mă de mine. Iubirea lui mă condamnă la iubire. Sunt constrânsă într-un univers plin de sentimente și eu le simt doar pe ale sale, eu simt amorul deplin pe care e gata să mi-l ofere... și atunci explică-mi și mie Doamne de ce e un păcat să iubești ?
“wherever you will do in life will be insignificant, but is very important that you do it, because nobody else will
and when someone comes into your life, a half of you says -you are not nearly ready- and the other half says -make to be yours forever-“
Nu-i păcat să iubeşti, cum nu-i păcat să te rogi; mă rog ca să iubeşti atât cât se poate iubi, (...) căci altfel e pacat.
RăspundețiȘtergere