Stiu ca esti ... dar nu te vad.
Daca imi ridic privirea si ma uit la cer ... daca iti ridici ochii si te uiti in vazduh vedem aceleasi stele.
Ce ne leaga ? O licarire pe bolta ?!
Eu ma gandesc la tine !
Tu te gandesti la mine ?
Gandurile noastre se intalnesc pe aceeasi cale sub luna. Se iubesc, traiesc amorul nocturn si calauzite de sarutul calator prin vant, isi iau ramas bun si merg la destinatie.
Dimineata, gandul meu ajunge la tine ... dimineata gandul tau ajunge la mine.
Ora matinala te gaseste in subconstientul meu.
Te rog nu pleca ! Nu sparge vraja noptii. Imi deschid ochii ... nu esti.
Ai plecat ... ma amagesti.
Privirea ta, ochii in care nu puteam sa privesc, ma poseda, ma obosesc, dar imi zambesc.
ochi in care nu puteam sa privesc...cat de corect<3
RăspundețiȘtergereCeea ce nu de desparte, ne face mai puternici! Distanta nu este o bariera intre oameni, este poate doar o incercare.... Iubirea da sens acelor licariri pe bolta, ea face ca vraja noptii, a gandurilor si a trairilor intense pe care le simtim in noptile racoroase undeva intr-un loc uitat de lume, doar noi doi, frigul de afara si caldura trupurilor noastre, nu doar sa mentina ci si sa amplifice acele stari, trairi, sentimente care fac mintea omului sa seimpleteasca cu sufletul si ratiunea!
RăspundețiȘtergereIubire din iubire..... Iubirea nu cunoaste limite, iubirea nu poate fi impiedicata de niciun om, iubirea sapa in imntea si in sufletul omului asa cum nu sapa nimeni altcineva!