Destinul înseamnă alegeri. Inimi amanetate. Unii iubesc din plictiseală, alții din iubire. Mundanul e crud.
Resetarea psihico-morală m-a dus la o tăcere prelungită. O tăcere necesară în care m-am cufundat pentru a-mi aduna cioburile de suflet, așteptându-l pe acela care poate să îmi posede inima, atingând-o în cel mai blajin mod.
Reveria mi-a fost benefică, însă luciditatea a venit mirific într-un cadru angelic, zgomot mut, stropi de ploaie ce se prelingeau pe piele și îmbrățișarea care a unit toate cioburile de suflet la un loc
.
Există îngeri printre noi. Îngeri
meniți să cultive zâmbete. Le sădesc, le udă cu cele mai pure lacrimi și le
mângâie cu cele mai plăpânde cuvinte. Sunt binecuvântată că am avut prilejul ca
din amalgamul de frustrări să fiu ridicată de un astfel de înger, pe care
renunțasem să-l mai caut, când el mă găsise pentru a-mi prezenta edenul.
Astăzi am văzut un pui de
mămăruță. Era atât de fragil încât dacă și-ar fi desfăcut aripile s-ar fi
sfărmat. Roșul lui era pal, iar punctele negre abia se conturau. Am fost adesea
alintată, spunându-mi-se ”mămăruță”. Acum am găsit similarea. Cu o inimă
fragilă mă aflu la început de drum... la început de reală iubire. Mă obișnuisem să duc o viață idilică, însă
nu îmi trăiam propria viață, încercând să o pictez pe a altora.
Am selenizat, însă nu regret
nimic, căci sufletul trebuie să cunoască inanitatea pentru ca mai apoi să se
bucure de ieșirea din anomie. O ieșire magică datorată unei apariții pure,
divine, calde.Celestul aparține iubirii. Restul e tăcere.
~Omnia vincit amor; et nos cedamus amori.~
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu