Să mai cânți încă o dată
Simfonia iubirii
La corzile mele,
Care să tremure de bucurie
Sub atingerea ta
Pentru că știu:
Niciodată nu o să fie
Pentru ultima dată.
Aștept să revii,
Să te învelești în pielea mea,
Iar degetele tale să renască
Pe clapele genelor mele.
Și acum cânți...
Dar nu sunt cu tine,
Iar în absența mea
Notele nu mai sunt line.
Orga urlă a durere
De versuri și muzică ce se pierd în neștire,
Căci eu nu sunt acolo
Să le dau viață contopindu-le cu a mea iubire.
Portativul se jertfește,
Iar urechile-ți înfometate de ofrande
Continuă să asculte
Freneticul salt al palmelor tale
Pe clapele mutilate
Vopsite cu sângele ce-ți curge
Din a degetelor pulpe
Aștept să revii,
Viața îmi dansează în medulare
Când singurele gratii ale inimii
Rămân coastele ce sunt basul în rulare.
Dintr-un alt abis te aud cum cânți.
Sub durerea mâinilor tale
Clapele varsă o lacrimă în Sol.
DO e prea grav, nu-l mai poți atinge.
Orga abia se mai ține pe picioare.
Chitara s-a sinucis
Înghițând un semiton.
Lângă ea stă întins,
Obosit de prea mult somn
Ceasul.
Nici măcar Venus
Nu te mai condamnă,
Ci îți omagiază privirea însetată de dor
...De dorul meu
Și-ți fac iarăși chemarea,
Așteptându-te să revii
Să mai cânți la corzile mele,
Încă o dată, simfonia iubirii.
Pentru că știu:
Niciodată nu o să fie
Pentru ultima dată.
Versurile aceste spun totul....trăiri...:
RăspundețiȘtergere”Așteptându-te să revii
Să mai cânți la corzile mele,
Încă o dată, simfonia iubirii.
Pentru că știu:
Niciodată nu o să fie
Pentru ultima dată.”
Frumos spus!