Şah Pervers

Cum e să-ţi fi păstrat

Din tot regatul tău de vis

Un ceas ?

Secunda din urmă şi secunda de-apoi

Se sărută în cânt de clopot,

Urlet de război.

Veacul va fi răpus

În turnul mănăstirii

După apus.

Dar ce-mi pasă mie ?!

Chip de lut, cu timpul mort

Şi mut.

Lângă mine răsuflă un ocean de viaţă;

Tot ce simt e-o lume stearpă,

Ştearsă.

Suntem piesele perfecte

Dintr-un joc de şah pervers,

Atroce univers...

Cununa morţilor învie

Şi-mi face cripta mireasă,

Norii par acum mortuară alifie,

Sicriele sunt parfumate

Cu poţiune de cireaşă.

Duhnim a morţi...

Prin mersul nostru sumbru

Oasele trosnesc;

În florile de crizanteme

Putregaiul şi viaţa înmuguresc.

Matrimonia vieţii

Îşi desfăşoară gala.

Premiera e în aplauze,

Iar suflete ascultă duioase

Simfonia sirenei acelei ambulanţe.

Azi mi se pare hazardic,

Ironic să mai fii îndrăgostit;

Viaţa... frumoasă, tânăra iubire

Apare ca o umbră ce de Soare-a amorţit

În divina lumină a comediei morţii.