Am nevoie sa inteleg anumite lucruri in viata, care sunt peste capacitatea mea actuala de a percepe. Cel mai derutant joc este cel al iubirii. Ce inseamna iubirea ? oare poti sa imi raspunzi… dar vreau un raspuns simplu, nu citate pardosite. Iubirea pe cat de banala pe atat de bizara. Iubirea e sincera, altruista si iertatoare.
Chiar si atunci cand taci, cuvintele se transforma in sunete. Le aud, le inteleg suspinul, le alin plansul, le sterg lacrimile, iti mangai obrazul dojenit.
Cat de greu trebuie sa ii fie unui barbat sa stea alaturi de o femeie si sa iubeasca o alta ? Ce alegere ar trebui sa faca ca sa nu raneasca ? Sa paraseasca ar face-o pe ea sa sufere, sa nu mai iubeasca ar face-o pe cealalta sa se stinga si atunci alege sa se cufunde in pacat alaturi de amandoua, el sacrificandu-se si indurand durerea. Dar vine un moment in care jocul se sfarseste si se imprastie veninul.
Este ceva ce noi fetele avem. Este o intuitie feminina inlauntrul fiecareia care ne spune ce si cand sa credem, iar atunci cand nu credem suficient, suspiciunile sapa goluri in iubire, o injunghie. Atunci adevarul interpretat diferit de fiecare, iese la iveala pentru a sfarma suflete.
E riscant sa joci un astfel de joc, caci nu-ti pot promite ca mai ramai cu ceva. E riscant sa pierzi iubirea celeia care chiar valoreaza… si ce putere dumnezeiasca poate sa existe in iubirea adevarata sa poata fi iertat cel ce greseste astfel. Ce fel de iubire este aceea in care fata a parasit o iubire platonica pentru iubirea sincera pe care o ofera acum, dar pe care nu o poate primi inapoi in egala masura, pentru ca el trebuie sa se imparta intre ce iubeste si ce pazeste ; amor si obligatie.
Iubirea iarta, dar oare iarta chiar totul ? Momentul infinit, momentul de durere suprema, momentul in care se sfarma cadavrele, momentul in care el se afla in fata amandurora si trebuie sa ofere explicatii, iar in el trebuie sa se arunce cu pietre. Ce fel de iubire e aceea care trece dincolo de granitele iubirii pe care le poate avea o fata. Ea si-a lasat propria-i fiinta deoparte, si-a lasat propriul orgoliu si a lasat asteptarile unor raspunsuri in vad. A urmat doar un impuls bizar, a simtit ca trebuie sa il protejeze precum o mama, mama pe care el nu a avut-o niciodata. Adesea ii spunea si ii repeta ca el e ca un copil; acum acest suflet de copil venise plangand in ceas de noapte si ea avea rolul de al proteja, de a-l feri de neant si intuneric.
Ceea ce el a facut se mai poate numi inselat ? A fost un joc naiv si nevinovat sau era urletul launtric aflat in cautarea iubirii adevarate, pe care nu o gasea in persoana cu care era? Cand ascundea, ocolea adevarul, mintea ? Se poate numi asta minciuna sau erau doar cuvinte care ocroteau persona iubita?
Cum sa poti ierta ? Cum sa poti uita ? sau poti ?
Bratele ei se deschid pentru a-i cuprinde trupul si a-i incalzi sufletul. Gaseste, la ea, mereu iubire, eterna si unica iubire prin care el respira.
cu ochii plansi cu buzele uscate il saruta o mamaruta care-si frange aripile pentru a reinvia leul
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu