Abia îmi mai amintesc gusul tău
Acum topit într-un colţ al gurii,
Îmi amintesc savoarea ale talei priviri
Acei ochi negri ce mă scrutează,
Ce mă-nchid în simţiri.
Un vis ciudat traiesc aievea,
Înecata printre valuri fumurii,
La mal încerc s-ajung adesea,
Dar nu mai pot, căci tu nu vii.
Visul meu ’necat în valuri
Mă ţintuieşte, mă obligă să tac.
Dorinţe pendulează-n idealuri
Dar nu le-ascult, nu le vad, mă prefac.
Unde zbori, gând, aşa departe ?
Mă duci spre durere, mă duci spre moarte.
Tot ce conştientizez e-un cuget anost,
Dar e absurd, involuntar, fără rost.
Mă îmbăt în amarul amintirii noastre,
Sorb din ea, dar nu mă satur,
Tot ce-i al tău împart acum cu altul
Chiar şi buze, ochi ce mai demult
Pe tine te purtau într-un loc măiastru.
Te iubesc şi-acum, dar nu văd asta,
Realitatea crudă m-a orbit profund;
Te caut şi-n vise şi-n vorbe mute,
Adevăratele sentimente mereu le ascund.
Mă cuprinde disperarea singurătăţii,
Mă domină solitudinea maturităţii...
O ignor, dar ea nu pleacă ci încearcă
Prin amintirea ta
Să mă aducă mereu în transă.
Nu mai vreau nimic decât
Să te respir, reating, resărut, resimt,
Parfumul tău să-l mai inspir plângând,
Să mai tresar
Când mă dezmierzi plăpând pe gât.
Mă abţin să exprim totul în cuvinte,
Mi-e frică să afli prea mult,
Căci nu meriţi ceea ce inima mea simte,
Nu te merit şi te-am pierdut demult.
Ramona Strete &
Ale Love
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu